abluțiune - explicat in DEX

abluțiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
abluțiúne s. f. 1. spălare a corpului, prescrisă de unele religii orientale și la catolici, pentru purificare. 2. (fam.) îmbăiere prin duș. 3. eroziune exercitată de curenții marini de adâncime. (< fr. ablution, lat. ablutio)

abluțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ABLUȚIÚNE, abluțiuni, s. f. 1. Spălare rituală pe corp sau pe o parte a lui, prescrisă de unele religii pentru purificare. 2. Spălare sau îmbăiere cu ajutorul dușului. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. ablution, lat. ablutio, -onis.

abluțiune (Dicționar de neologisme, 1986)
ABLUȚIÚNE s.f. 1. Spălare a corpului, prescrisă de unele religii orientale, pentru purificare. ♦ Îmbăiere prin duș. 2. Eroziune exercitată de curenții marini de adâncime în rocile de pe fundul bazinelor marine și oceanice. [Var. ablúție s.f. / cf. fr. ablution, lat. ablutio].

abluțiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ABLUȚIÚNE, abluțiuni, s.f. Spălare rituală a corpului prescrisă de unele religii pentru purificare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. ablution, lat. ablutio, -onis.

abluțiune (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
ABLUȚIÚNE (< fr.) s. f. Fenomen de eroziune exercitat de curenții marini asupra fundului bazinelor marine sau oceanice.

abluțiune (Dicționaru limbii românești, 1939)
*abluțiúne f. (lat. ablútio, -ónis). Spălare saŭ purificare religioasă la orientalĭ. Vin și apă pe care preutu catolic și-o toarnă pe degete după comuniune. – Și -úție.

abluțiune
abluțiúne s.f. 1 (relig.) Spălare rituală pe corp sau pe o parte a lui, prescrisă de unele religii, pentru purificare. ♦ Restr. (bis.) Gestul de a-și spăla degetele făcut de preotul catolic în timpul slujbei. 2 (Instalație pentru) spălare sau îmbăiere cu ajutorul dușului. 3 (geomorf.) Eroziune a rocilor de pe fundul bazinelor marine și oceanice provocată de curenții marini de adâncime. • pl. -i. și ablúție s.f. /<fr. ablution, it. abluzione, lat. ablutĭo, -onis. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007)

abluțiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
abluțiúne (a-blu-ți-u-) s. f., g.-d. art. abluțiúnii; pl. abluțiúni

abluțiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
abluțiune f. spălare sau purificare religioasă la Orientali (Mahomedani, Evrei, Indieni).