ablațiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)ablațiúne s. f.
1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare.
2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor. ♦ reducere a masei unui ghețar sau a zăpezii prin topire și evaporare.
3. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanță datorită încălzirii sale până la incandescență. (< fr.
ablation, lat.
ablatio)
ablațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ABLAȚIÚNE, ablațiuni, s. f. 1. Transportare (prin acțiunea vântului, a apelor sau a ghețarilor) a materialului rezultat în urma dezagregării solului sau a rocilor.
2. Îndepărtare chirurgicală a unui organ, a unui membru al corpului omenesc, a unei tumori etc.
3. Fenomen fizic prin care un corp care străbate atmosfera cu mare viteză pierde din substanță, devenind incandescent prin frecarea cu aerul. [
Pr.:
-ți-u-] – Din
fr. ablation, lat. ablatio, -onis.ablațiune (Dicționar de neologisme, 1986)ABLAȚIÚNE s.f. 1. Operație chirurgicală prin care se îndepărtează total sau parțial un organ, un țesut sau un membru bolnav.
2. (
Geol.) Transportare (prin acțiunea apei, a vântului, a ghețarilor etc.) a materialului rezultat din dezagregarea rocilor. ♦ Reducere a masei unui ghețar prin topire, evaporare sau distrugere mecanică.
3. (
Astr.) Fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., străbătând atmosfera, pierde din substanță datorită încălzirii sale până la incandescență. [Var.
ablație s.f. / cf. fr.
ablation, lat.
ablatio].
ablațiune (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ABLAȚIÚNE, ablațiuni, s. f. 1. Transportarea (prin acțiunea vântului, apelor sau ghețarilor) a materialului rezultat din dezagregarea rocilor.
2. Amputarea unui organ sau membru al corpului omenesc. [
Pr.:
-ți-u-] –
Fr. ablation (
lat. lit. ablatio, -onis).ablațiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ABLAȚIÚNE s.f. v.
ablație.ablațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*ablațiune f. (lat.
ablátio, -ónis, luare).
Chir.Tăierea unei părțĭ bolnave a corpuluĭ. – Și
-ație.ablațiuneablațiúne s.f. 1 (
chir.) Extirpare (a unui organ, a unui membru sau a unui țesut patologic) prin intervenție chirurgicală.
2 (
geogr.) Proces de îndepărtare (prin acțiunea apelor, ghețarilor, vântului etc.) a particulelor fine rezultate în urma dezagregării solului și a rocilor.
3 (
astron.) Fenomen fizic în urma căruia un meteorit, un satelit etc., străbătând atmosfera cu mare viteză, pierde din substanță din cauza încălzirii sale (până la incandescență) prin frecarea cu aerul. ◊
Scut de ablațiune = dispozitiv construit din materiale speciale care protejează navele cosmice împotriva acestui fenomen. • pl.
-i. și
abláție s.f. / <fr.
ablation, lat.
ablatĭo, -onis „separare, îndepărtare“. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007)