ablaut (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÁBLAUT, ablauturi, s. n. (
Lingv.) Apofonie. – Din
germ. Ablaut.ablaut (Marele dicționar de neologisme, 2000)áblaut s. n. apofonie. (< germ.
Ablaut)
ablaut (Dicționar de neologisme, 1986)ÁBLAUT s.n. Termen folosit de germaniști pentru alternanța vocalică; apofonie. [< germ.
Ablaut].
ablaut (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)áblaut (a-blaut / ab-laut) s. n.,
áblauturiablaut (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ÁBLAUT, ablauturi, s. n. (
Lingv.) Apofonie. — Din
germ. Ablaut.