abjudecare - explicat in DEX

abjudecare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ABJUDECÁRE, abjudecări, s. f. Acțiunea de a abjudeca și rezultatul ei. – V. abjudeca.

abjudecare (Dicționar de neologisme, 1986)
ABJUDECÁRE s.f. Acțiunea de a abjudeca. ♦ Suspendare, anulare (a unui drept, a unui titlu etc.) printr-o sentință judecătorească. [< abjudeca].

abjudecare
abjudecáre s.f. (jur.) Acțiunea de a abjudeca și rezultatul ei; anulare, suspendare printr-o hotărâre judecătorească a unor titluri de proprietate, a unor drepturi etc. • pl. -ări. /v. abjudeca. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007)

abjudecare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
abjudecáre (anulare) s. f., g.-d. art. abjudecắrii; pl. abjudecắri

abjudecare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ABJUDECÁRE, abjudecări, s. f. Acțiunea de a abjudeca și rezultatul ei. — V. abjudeca.