abjecție (Marele dicționar de neologisme, 2000)abjécție s. f. faptă, atitudine abjectă. (< fr.
abjection, lat.
abiectio)
abjecție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ABJÉCȚIE, abjecții, s. f. Faptă, atitudine abjectă; ticăloșie, josnicie. – Din
fr. abjection, lat. abjectio.abjecție (Dicționar de neologisme, 1986)ABJÉCȚIE s.f. Faptă abjectă; josnicie; ticăloșie. [Cf. fr.
abjection, lat.
abiectio].
abjecție (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ABJÉCȚIE, abjecții, s. f. Faptă abjectă; ticăloșie. –
Fr. abjection (
lat. lit. abjectio, -onis).abjecție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)abjécție (-ți-e) s. f.,
art. abjécția (-ți-a), g.-d. art. abjécției; pl. abjécții, art. abjécțiile (-ți-i-)abjecție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ABJÉCȚIE, abjecții, s. f. Faptă, atitudine abjectă; ticăloșie, josnicie. — Din
fr. abjection, lat. abjectio.