abject - explicat in DEX

abject (Marele dicționar de neologisme, 2000)
abjéct, -ă adj. care inspiră dezgust, repulsie, dispreț; abominabil. (< fr. abject, lat. abiectus)

abject (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ABJÉCT, -Ă, abjecți, -te, adj. Care inspiră repulsie, dispreț; josnic, netrebnic, mizerabil. – Din fr. abject, lat. abjectus.

abject (Dicționar de neologisme, 1986)
ABJECT, -Ă adj. Respingător; josnic; ticălos netrebnic. [< fr. abject, cf. lat. abiectus].

abject (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ABJÉCT, -Ă, abjecți, -te, adj. Care inspiră repulsie, demn de dispreț; josnic. – Fr. abject (lat. lit. abjectus).

abject (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ABJÉCT, -Ă, abjecți, -te, adj. Care comite fapte reprobabile; ticălos. ♦ Care inspiră repulsie, dispreț; josnic, netrebnic, mizerabil. Comportament abject. – Din fr. abject, lat. abjectus.

abject (Dicționaru limbii românești, 1939)
*abjéct adj. (fr. abject, d. lat. abjectus, aruncat. V. obĭect). Demn de dispreț, ordinar, ticălos: ființe, ocupațiunĭ, sentimente-abjecte. Adv. În mod. abject.

abject
abjéct, -ă adj. 1 Care este demn de dispreț, care comite fapte josnice; care este netrebnic, ticălos. Un individ abject, lipsit de scrupule. 2 Care inspiră repulsie, dispreț. Purtare abjectă. • pl. -ți, -te. /<fr. abject, lat. abiectus, -a, -um. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007)

abject (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
abjéct adj. m., pl. abjécți; f. abjéctă, pl. abjécte

abject (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
abject a. ce se leapădă, netrebnic, ticălos: nebuna cutezare și vițiul abject AL.