abitir (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ABITÍR adv. (
Fam. și
pop.; numai la comparativ) Mai mult, mai bine, mai tare (decât...). –
Cf. tc. beter „mai rău”.
abitir (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)abitír, adv. – Mai mult, mai bine, mai tare (decît...) (numai împreună cu
mai). <
Tc. better „mai rău” (Iogu, GS, V, 181). Este puțin probabilă relația sugerată de Șeineanu, II, 6 și DAR cu
tc. abeter, comparativ de la
abe „clar”. După Lokotsch 5, din
per. ᾱbdᾱr „clar”.
abitir (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ABITÍR adv. (
Fam.; numai la comparativ) Mai mult, mai bine, mai tare (decât...). –
Tc. beter „mai rău”.
abitir (Dicționaru limbii românești, 1939)abitír adv. (turc. pers.
abeter, mai luminos).
Munt. Fam. Maĭ dihaĭ, și maĭ și, maĭ tare, maĭ mult:
fugea maĭ abitir ca un ogar.abitirabitír adv. (
pop.; fam.; numai la compar.) Mai mult, mai bine, mai tare (decât...).
Dumitrache mătura casa mai abitir ca o fată mare (STANCU). • /<tc.
beter „mai rău“.(DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007)
abitir (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)abitír (mai ~) (
pop.,
fam.)
adv.abitir (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)abitir adv.
1. strălucit, vorbind de reflexul pietrelor prețioase (în basmele muntene):
o coroană care lumina, mai abitir ca cele mai scumpe pietre POP.;
2. cu sensul generalizat, mult (preces de un comparativ):
copilul plânge și mai abitir POP.;
3. distins, remarcabil:
să fie compania noastră cea mai abitir din toate CAR. [TURC. ABETER, mai luminos].
abitir (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ABITÍR adv. (
Fam. și
pop.; numai la comparativ) Mai mult, mai bine, mai tare (decât...). — Din
tc. beter „mai rău”.