abducție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ABDÚCȚIE s. f. Mișcare efectuată de un mușchi abductor. – Din
fr. abduction.abducție (Marele dicționar de neologisme, 2000)abdúcție s. f. mișcare de îndepărtare a unui membru de planul de simetrie a corpului. (< fr.
abduction, lat.
abductio)
abducție (Dicționar de neologisme, 1986)ABDÚCȚIE s.f. Mișcare produsă de mușchiul abductor. [Cf. fr.
abduction, lat.
abductio].
abducție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)abdúcție (-ți-e) s. f., art.
abdúcția (-ți-a), g.-d.
abdúcții, art.
abdúcției; pl.
abdúcții, art.
abdúcțiile (-ți-i-)abducție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ABDÚCȚIE, abducții, s.f. Mișcare prin care se îndepărtează un membru sau un segment al acestuia de axul median al corpului. – Din fr.
abduction.abducțieabdúcție s.f. 1 (
fiziol.) Mișcare executată de un mușchi abductor.
2 Stare, atitudine rezultată din mișcarea abductoare, opusă adducției. • pl.
-ii. g.-d.
-iei. / <fr.
abduction, lat.
abductiō, -ōnis <
ab „îndepărtat de“,
ductĭo, -onis <ducĕre „a duce, a îndepărta“. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007)