abțigui (Supliment la Dicționarul explicativ al limbii române, 1988 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ABȚIGUÍ, abțiguiesc, vb. IV. (
Fam.)
1. Refl. A se îmbăta.
2. Tranz. A da (cuiva) o bătaie (ușoară). ♦
Fig. A face cuiva un rău.
3. Tranz. A modifica date, un text etc. pentru a corespunde mai bine (scopului urmărit);
p. ext. a falsifica. –
Et. nec. –
abțiguíre s. f.;
abțiguit, -ă adj.abțigui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a, 1996)ABȚIGUÍ, abțiguiesc, vb. IV. (
Fam.)
1. Refl. A se îmbăta.
2. Tranz. A da (cuiva) o bătaie (ușoară). ♦
Fig. A face (cuiva) un rău.
3. Tranz. A modifica date, un text etc. pentru a corespunde mai bine (scopului urmărit);
p. ext. a falsifica. –
Et. nec.abțigui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ABȚIGUÍ, abțiguiesc, vb. IV (
Fam.)
1. Refl. A se îmbăta.
2. Tranz. A da (cuiva) o bătaie (ușoară). ♦
Fig. A face (cuiva) un rău.
3. Tranz. A modifica date, un text etc. pentru a corespunde mai bine scopului urmărit;
p. ext. a falsifica. — Et nec.