ațipire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) AȚIPÍRE,ațipiri, s. f. Faptul de a ațipi. – V. ațipi.
ațipire(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) AȚIPÍRE,ațipiri, s. f. Faptul de a ațipi.
ațipire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) ațipíre s. f., g.-d. art. ațipírii; pl. ațipíri
ațipire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) AȚIPÍRE,ațipiri, s. f. Faptul de a ațipi. — V. ațipi.