ațipeală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AȚIPEALĂ, ațipeli, s. f. Faptul de
a ațipi; starea celui ațipit. –
Ațipi +
suf. -eală.ațipeală (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AȚIPEÁLĂ, ațipeli, s. f. Starea celui ațipit. ♦
Fig. Lâncezeală, amorțire; apatie. – Din
ațipi +
suf. -eală.ațipeală (Dicționaru limbii românești, 1939)ațipeálă f., pl.
elĭ. Început de adormire.
ațipeală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ațipeálă s. f.,
g.-d. art. ațipélii; pl. ațipéliațipeală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ațipeală f. înțepenire după moțăeală și înainte de adormire.
ațipeală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AȚIPEÁLĂ, ațipeli, s. f. Faptul de
a ațipi; starea celui ațipit. —
Ațipi +
suf. -eală.