ațișoară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AȚIȘOÁRĂ, ațișoare, s. f. Diminutiv a lui
ață. –
Ață +
suf. -ișoară.ațișoară (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AȚIȘOÁRĂ, ațișoare, s. f. Diminutiv a lui
ață.ațișoară (Dicționaru limbii românești, 1939)ațișoáră f. (răd.
ață). Joc care consistă dintr´un cerc de ață pe care unu-l ține cu degetele amînduror mînilor [!], și altu-l ĭa tot așa dîndu-ĭ diferite forme.
ațișoară (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ațișoáră s. f.,
g.-d. art. ațișoárei; pl. ațișoáreațișoară (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AȚIȘOÁRĂ, ațișoare, s. f. Diminutiv al lui
ață. —
Ață +
suf. -ișoară.