așeza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AȘEZÁ, așéz, vb. I.
I. 1. Refl. și
tranz. A (se) pune pe ceva sau undeva pentru a ședea sau a face să șadă. ◊
Expr. (
Refl.)
A se așeza în pat = a se întinde în pat; a se culca.
A se așeza la lucru = a începe să facă o treabă. ♦
Refl. A poposi. ♦
Refl. (Despre păsări sau insecte) A se lăsa din zbor pe ceva pentru a se odihni. ♦
Refl. A se așterne formând un strat. ♦
Refl. (Despre lichide în fermentație) A se limpezi. ♦
Refl. Fig. A se potoli, a se liniști.
2. Refl. A se stabili într-o localitate, într-un loc.
II. 1. Tranz. și
refl. A (se) pune într-o anumită ordine; a (se) rândui, a (se) aranja.
2. Intranz. (
Pop.) A pune la cale; a proiecta, a plănui.
III. Tranz. 1. (Rar) A înfățișa un fapt într-o anumită lumină.
2. (
Înv.) A dispune, a decreta, a hotărî; a institui, a statornici, a fixa.
IV. Tranz. A procura cuiva o situație mai bună; a căpătui. ♦ A instala pe cineva într-o funcție. –
Lat. *assediare.așeza (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)așezá (așéz, așezát), vb. –
1. A pune într-un loc. –
2. A pune, a aranja. –
3. A stabili, a fixa. –
4. A dispune, a institui. –
5. A orîndui, a aranja, a organiza. –
6. A hotărî, a decide, a cădea la înțelegere. –
7. (
refl.) A sta liniștit. –
Mr. aședz, așidzare. Lat. *
assĕdiāre, de la
sĕdēre sau de la
sĕdium (Hasdeu 1992; Tiktin; Pușcariu 142; REW 721; DAR);
cf. sp. asear, și
fr. asseoir ‹
lat. assedere. Sensurile secundare coincid cu evoluția semantică a
sp. asear (
cf. 5) și
sentar, și a
fr. asseoir, assiete (des impôts), cf. 4.
Cf. dubletul
neol. asedia. Der. așezămînt, s. n. (instituție; locaș; situație; constituție; dispoziție; înțelegere);
așezămîntar, s. m. (
înv., slujbaș însărcinat cu împărțirea contribuțiilor);
așezător, adj. (stabil, stabilit);
așezătură, s. f. (teren jos, terasă). Din
rom. provine
săs. aschezân.așeza (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AȘEZÁ, așéz, vb. I.
I. 1. Refl. și
tranz. A (se) pune pe un scaun, pe pământ etc. pentru a ședea. ◊
Expr. (
Refl.)
A se așeza la masă = a lua loc la masă pentru a mânca.
A se așeza în pat = a se întinde în pat; a se culca. ♦
Refl. A poposi.
Pe când oastea se așază, iată soarele apune (EMINESCU). ♦
Refl. (Despre păsări sau insecte zburătoare) A se lăsa din zbor pe ceva pentru a se odihni. ♦
Refl. A se depune.
S-așază bruma peste vii (EMINESCU). ♦
Refl. (Despre lichide în fermentație) A se limpezi.
2. Refl. Fig. A se potoli, a se liniști.
3. Refl. Fig. A se produce cu putere, a se manifesta cu stăruință.
Nu se așază ploaie adevărată până la înserat (SADOVEANU). ♦
Expr. A se așeza la lucru = a se apuca de treabă.
4. Refl. A se stabili într-o localitate, într-un loc.
Am venit să mă așez aici, la București (CARAGIALE).
5. Tranz. A procura cuiva o situație bună; a căpătui. ♦ A instala pe cineva într-o funcție. ◊
Expr. (
Înv.)
A așeza (pe cineva)
în scaun (sau
la domnie) = a întrona (pe cineva).
II. Tranz. 1. A potrivi; a face, a dura.
2. (Rar) A înfățișa un fapt istoric într-o anumită lumină.
Să așezăm bătălia de la Războieni în tot adevărul (ARHIVA R).
3. (
Înv.) A dispune, a decreta, a hotărî; a institui, a statornici, a fixa.
III. 1. Tranz. și
refl. A (se) pune într-o anumită ordine; a (se) rândui, a (se) aranja.
2. Intranz. (
Pop.) A pune la cale; a proiecta, a plănui. –
Lat. *assediare.așeza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)așezá (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. așéz, 3
așáză, 1
pl. așezắm; conj. prez. 3
să așéze; ger. așezấndașezà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)așezà v.
1. a face să șează:
așează copilul pe un scaun; 2. a pune într’un loc fix, a pune în rânduială:
am așezat toate lucrurile; 3. a institui, a stabili:
așează acolo un sat; 4. a instala:
Domnul fu așezat în scaun; 5. a se lăsa în jos:
bătrânul s’așează într’un colț; 6. a se limpezi (de vin);
7. a se potoli, a se astâmpăra (și
fig.). [Lat. *ASSEDIARE din SEDERE].
așeza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AȘEZÁ, așéz, vb. I.
I. 1. Refl. și
tranz. A (se) pune pe ceva sau undeva pentru a ședea sau a face să șadă. ◊
Expr. (
Refl.)
A se așeza în pat = a se întinde în pat; a se culca.
A se așeza la lucru = a începe să facă o treabă. ♦
Refl. A poposi. ♦
Refl. (Despre păsări sau insecte) A se lăsa din zbor pe ceva pentru a se odihni. ♦
Refl. A se așterne formând un strat. ♦
Refl. (Despre lichide în fermentație) A se limpezi. ♦
Refl. Fig. A se potoli, a se liniști.
2. Refl. A se stabili într-o localitate, într-un loc.
II. 1. Tranz. și
refl. A (se) pune într-o anumită ordine; a (se) rândui, a (se) aranja.
2. Intranz. (Pop.) A pune la cale; a proiecta, a plănui.
III. Tranz. 1. (Rar) A înfățișa un fapt într-o anumită lumină.
2. (
Înv.) A dispune, a decreta, a hotărî; a institui, a statornici, a fixa.
IV. Tranz. A procura cuiva o situație mai bună; a căpătui. ♦ A instala pe cineva într-o funcție. — Lat.
*assediare.