așchioară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) AȘCHIOÁRĂ,așchioare, s. f. Așchiuță. [Pr.: -chi-oa-] – Așchie + suf. -ioară.
așchioară(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) AȘCHIOÁRĂ,așchioare, s. f. Așchiuță. [Pr.: -chi-oa-] – Din așchie + suf. -ioară.
așchioară(Dicționaru limbii românești, 1939) așchioáră și așchiúță f., pl. e. Dim. d. așchie.
așchioară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) așchioáră(-chi-oa-) s. f., g.-d. art. așchioárei; pl. așchioáre
așchioară(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) AȘCHIOÁRĂ,așchioare, s. f. Așchiuță. [Pr.: -chi-oa-] — Așchie + suf. -ioară.