așchia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AȘCHIÁ, așchiez, vb. I.
Tranz. A rupe sau a tăia în așchii, în șuvițe sau în fâșii;
spec. a prelucra un obiect înlăturând (sub formă de așchii) surplusul de material. [
Pr.:
-chi-a] – Din
așchie.așchia (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AȘCHIÁ, așchiez, vb. I.
Tranz. A rupe sau a tăia în așchii, în șuvițe sau în fâșii. [
Pr.:
-chi-a] – Din
așchie.așchia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)așchiá (a ~) (-chi-a) vb.,
ind. prez. 3
așchiáză, 1
pl. așchiém (-chi-em); conj. prez. 3
să așchiéze; ger. așchiínd (-chi-ind)așchia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AȘCHIÁ, așchiez, vb. I.
Tranz. A rupe sau a tăia în așchii, în șuvițe sau în fâșii;
spec. a prelucra un obiect înlăturând (sub formă de așchii) surplusul de material. [
Pr.:
-chi-a] — Din
așchie.așchià (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)așchià v. a face așchii:
bărdașul așchieazâ lemnul.