așa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)AȘÁ adv.,
adj. invar. I. Adv. (Modal)
1. În felul acesta; astfel. ◊
Loc. adj. Așa-zis sau
așa-numit = pe nedrept sau convențional numit astfel; pretins, fals, aparent, impropriu. ◊
Expr. Așa o fi = e posibil; poate.
Și așa = în orice caz; oricum, tot.
Și așa, și așa = și într-un fel, și într-altul.
Ori așa, ori așa = ori într-un fel, ori într-altul.
Așa..., așa = după cum..., astfel.
Așa și așa = nu prea bine; potrivit.
Azi așa, mâine așa = continuând mereu în acest fel.
Nici așa, nici așa = nici într-un fel, nici într-altul. ♦ (Concluziv) În concluzie. ◊
Loc. conj. Așa că = deci. ◊
Expr. Așa-zicând = pentru a spune astfel.
2. În același fel, în același mod.
Așa să faci și tu. ◊
Expr. Și așa mai departe = etcetera.
3. Chiar precum se spune; întocmai, exact.
Ai să faci așa? ◊
Expr. Așa e? sau
nu-i așa? = am dreptate? (sau nu am?)
Așa? sau
cum așa? = adevărat să fie?
Așa? sau
așa stă treaba?! = va să zică astfel stau lucrurile?!
Așa, da! = sunt de acord cu ceea ce spui (sau faci) acum. (
Pop. și
fam.)
Mai așa =
a) desigur, firește;
b) nu prea tare.
Cam așa = după cum zici, ai (măcar în parte) dreptate.
4. Atât de...
Te uiți așa de trist! 5. (Cu sensul reieșind din context)
a) La întâmplare, la nimereală, într-o doară.
Vorbește și el așa. b) După bunul plac, oricum.
Am vrut să fac așa. c) Dintr-o dată, ca din senin; pe nesimțite, fără a-și da seama.
I-a venit așa un gând II. Adj. invar. (Precedă substantivul) Asemenea, atare...; care este atât de mare, de mult, de frumos etc.
Așa nuntă mai rar. ◊
Expr. Mai așa = nu prea bun (sau frumos, mult etc.). –
Lat. eccum-sic.așa (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)așa adv. –
1. Astfel, în acest fel (
adv. de mod). –
Așa e, astfel stau lucrurile. –
Așa o fi, e posibil. –
Așa să fie, astfel să fie. –
Nu-i așa? adevărat?, am dreptate?. –
Și așa, în orice caz. –
Nici așa, așa nu se poate. –
Cam așa, mai așa, bineînțeles. –
Așa da, bine. –
Cum așa?, nu se poate. –
Tot așa, la fel. –
A fi cam așa, a fi într-o ureche.
2. Astfel stînd lucrurile (
adv. conclusiv). –
Așa zicînd, pentru a spune astfel. –
Așa că, așa încît, astfel încît. –
3. Astfel, atît (
adv. comparativ) –
Așa de, atît. –
Așa zis, numit astfel (pe nedrept), autointitulat. –
4. Astfel, puțin (
adj. de atenuare). –
Ia așa, numai așa, într-o doară, fără motiv. –
Așa într-o doară, la nimereală, fără motiv. –
5. Atît de, asemenea (
adj. în funcție
adj.) –
Așa ceva, asemenea lucru. –
Așa fel (de), astfel (de). –
Var. (
Mold.)
așe, așa, așea. Mr. acși, așițe, megl. șa, istr. (a)șo. Lat. ac sῑc (Cipariu,
Arhiv, 109; Pușcariu 133; REW 7879; DAR), cu
-a propriu formațiilor
adv. Cf. it. cosí (
moden. acsé, bol. acusé, roman. accusi, bar. acsi, genov. así),
engad. sa, v. fr. issi (
fr. ainsi),
sp. así, asá, prov. aissi, port. assim. –
Comp. așiși adv. (la fel; imediat), conservat sporadic în limba populară.
așa (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))AȘÁ adj. invar.,
adv. I. Adj. invar. 1. (Precedă substantivul) Asemenea, astfel de...; atât de mare, de mult, de frumos etc.
Așa nuntă și așa veselie, mai rar (ISPIRESCU).
2. (Urmează după un substantiv sau adjectiv) Simplu, obișnuit.
Tot felul de arme: unele împodobite cu nestemate, altele numai așa (ISPIRESCU). ◊
Expr. Mai așa = nu prea bun (sau frumos, mult etc.).
II. Adv. 1. În felul acesta; astfel. ◊
Loc. adj. Așa-zis sau
așa-numit = pretins. ◊
Expr. Așa o fi = e posibil; poate.
Și așa = în orice caz; oricum, tot.
Nici așa = oricum ar fi, în orice condiții.
Și așa, și așa = și într-un fel, și într-altul.
Ori așa, ori așa = sau într-un fel, sau într-altul.
Așa..., așa = după cum..., astfel.
Așa și așa =
a) nu prea bine; potrivit;
b) în felul în care s-a arătat.
Azi așa, mâine așa = continuând mereu în acest fel.
Nici așa, nici așa = nici într-un fel, nici într-altul. ♦ (Concluziv, reluând firul povestirii sau rezumând cele povestite)
Și așa, s-a păgubit sărmana capră și de cei doi iezi (CREANGĂ). ◊
Loc. conj. Așa că = deci. ◊
Expr. Așa-zicând = pentru a spune astfel. ♦ Aceste, acele lucruri.
El așa dac-auzea Fug-acasă că-mi pleca (TEODORESCU).
2. După cum se va spune, după cum se va vedea.
A început să spună așa. 3. Chiar precum se spune; întocmai, exact; da. ◊
Expr. Așa e? (sau
nu-i așa?) = am dreptate? (sau nu am?)
Așa? sau
cum așa? = adevărat să fie?
Așa? sau
așa stă treaba?! = va să zică astfel stau lucrurile?!
Așa, da! = sunt de acord cu ceea ce spui (sau faci) acum.
Mai așa =
a) desigur, firește;
b) nu prea tare.
Cam așa = după cum zici, ai (măcar în parte) dreptate.
4. În același fel, asemenea.
Bate acum și tu găina... c-așa am bătut și eu cocoșul (CREANGĂ). ◊
Expr. Și-așa mai departe = etcetera.
5. Atât de tare, de mult, de mare, de bine etc.; într-atâta.
Așa strălucea, de orbea pe cei ce se uitau (ISPIRESCU). ♦ (
Pop.) Cum s-ar putea crede, cum este de obicei.
O fată și-un fecior, nu frumoși așa, ci cum n-au mai fost (RETEGANUL).
6. (Cu sensul reieșind din context)
a) Cu ușurință; ușor, repede.
b) La întâmplare, la nimereală.
c) După bunul plac; oricum.
d) Dintr-o dată, ca din senin; pe nesimțite, fără a-și da seama.
e) Pe degeaba. –
Lat. eccum-sic.așa (Dicționaru limbii românești, 1939)așá și (maĭ vechĭ)
așí adv. (lat.
eccum sic, ĭaca așa. V.
și). Ast-fel, în acest fel:
cum îțĭ veĭ așterne, așa veĭ dormi. Asemenea, ast-fel de:
la așa oamenĭ (
unor așa oamenĭ)
nu le daŭ voĭe. Așa de, ast-fel de, atîta de:
era așa de întuneric, în cît nu se vedea nimic. (Maĭ puțin bine fără
de: așa prost mă crezi?).
Așa și
așa saŭ
nicĭ așa, nicĭ așa (fam.), potrivit, modest:
o casă așa și așa. Cam așa, aproape așa:
cam așa s´a întîmplat. Ĭaca așa (fam.), formulă de încheĭere a uneĭ povestirĭ:
ĭaca așa, măĭ băĭețĭ! Așa dar, deci, pin [!] urmare, vrea să zică:
așa dar, ne-am înțeles. Azĭ așa, mînĭ [!] așa, se zice cînd povesteștĭ despre un fapt repetat:
azĭ așa, mînĭ așa (de ex.,
fura),
pînă cînd a fost prins. Se întrebuințează și cînd nu vreĭ saŭ nu poțĭ da un răspuns precis:
De ce nu vreĭ să mergĭ? – Așa! – În nord. barb. după germ.
so ein: așa un om, așa o casă. Rom. corect
așa om, asemenea om, ast-fel de om.așa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)așa1 adj. invar. (un ~ om, ~ om, ~ oameni)așa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)așá2 adv.așa (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)așa adv.
1. astfel;
cum îți vei așterne, așa vei dormi; 2. atât:
așa de frumos; 3. simplă afirmațiune sau concluziune:
așa ! așa ! așa dar; așa și așa, și bun și rău, binișor (comic);
4. atât de mult: și așa cântă de duios;
iac’așa ! exprimă o întâmplare neprevăzută și ciudată, dar fără mare importanță. [Vechiu rom.
ași = lat. ECCU SIC; forma modernă are un
a amplificativ, ca și
abia]. ║ a. astfel de, asemenea:
la așa cap, așa chiulaf.așa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)AȘÁ adv.,
adj. invar. I. Adv. (Modal)
1. în felul acesta; astfel. ◊
Loc. adj. Așa-zís sau
așa-numit = pe nedrept sau convențional numit astfel; pretins, fals, aparent, impropriu. ◊
Expr. Așa o fi = e posibil; poate.
Și așa = în orice caz; oricum, tot.
Și așa, și așa = și într-un fel, și într-altul.
Ori așa, ori așa = sau într-un fel, sau într-altul.
Așa..., așa = după cum..., astfel.
Așa și așa = nu prea bine; potrivit.
Azi așa, mâine așa = continuând mereu în acest fel.
Nici așa, nici așa = nici într-un fel, nici într-altul ♦ (Concluziv) În concluzie. ◊
Loc. conj. Așa că = deci. ◊
Expr. Așa-zicând = pentru a spune astfel.
2. În același fel, în același mod.
Așa să faci și tu. ◊
Expr. Și așa mai departe = etcetera.
3. Chiar precum se spune; întocmai, exact.
Ai să faci așa ? ◊
Expr. Așa e? sau
nu-i așa ? = am dreptate ? (sau nu am?)
Așa ? sau
cum așa ? = adevărat să fie?
Așa ? sau
așa stă treaba?! = va să zică astfel stau lucrurile?!
Așa, da! = sunt de acord cu ceea ce spui (sau faci) acum. (
Pop. și
fam.)
Mai așa = a) desigur, firește;
b) nu prea tare.
Cam așa = după cum zici, ai (măcar în parte) dreptate.
4. Atât de...
Te uiți așa de trist ! 5. (Cu sensul reieșind din context)
a) La întâmplare, la nimereală, într-o doară.
Vorbește și el așa. b) După bunul plac; oricum.
Am vrut să fac așa. c) Dintr-odată, ca din senin; pe nesimțite, fără a-și da seama.
I-a venit așa un gând. II. Adj. invar. (Precedă substantivul) Asemenea, atare...; care este atât de mare, de mult, de frumos etc.
Așa nuntă mai rar, ◊
Expr. Mai așa = nu prea bun (sau frumos, mult etc). —
Lat. eccum-sic.