aida (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ÁIDA interj. v. haide.aida (Dicționarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a, 1996)ÁIDA interj. v. haide.aida (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ÁIDA interj. v. haide.aĭda (Dicționaru limbii românești, 1939)áĭda, áĭde, áĭdem, áĭdețĭ, V.
haĭda ș. a.
aida (Dicționar de argou al limbii române, 2007)a-i da (cuiva) jbilțul expr. (er.) a acosta (
pe cineva).
aida (Dicționar de argou al limbii române, 2007)a-i da (cuiva) lămâița în foc expr. (er. – d. femei) a avea contact sexual cu un bărbat.
aida (Dicționar de argou al limbii române, 2007)a-i da (cuiva) mălaiul prin sită expr. a lua banii cuiva.
aida (Dicționar de argou al limbii române, 2007)a-i da (cuiva) pilaf expr. (vulg. – d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie.