țurloi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚURLÓI, țurloaie, s. n. (
Pop.)
1. Fluierul piciorului;
p. ext. partea piciorului de la genunchi în jos.
2. Fiecare dintre tuburile sonore ale cimpoiului.
3. Jgheab, țeavă prin care curge apa (din izvor, din cișmea etc.).
4. Țurțur de gheață. –
Et. nec.țurloi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)țurloi, țurloaie s. n. (pop.) fluierul piciorului, gambă
țurloi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)țurlói (
pop.)
s. n.,
pl. țurloáiețurloi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȚURLÓI, țurloaie, s. n. (
Pop.)
1. Fluierul piciorului;
p. ext. partea piciorului de la genunchi în jos.
2. Fiecare dintre tuburile sonore ale cimpoiului.
3. Jgheab, țeavă prin care curge apa (din izvor, din cișmea etc.).
4. Țurțur de gheață. —
Et. nec.țurloĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)țurlóĭ n., pl.
oaĭe (var. din
burluĭ). Burlan, țeavă groasă. Fluĭeru picĭoruluĭ. – Și
țurluĭ, pl.
-ĭe.