țurcancă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚURCÁNCĂ, țurcance, adj. (Rar; despre oi) Țurcană. –
Țurcan +
suf. -că.țurcancă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)țurcáncă (
reg.)
adj. f., (oaie, căciulă)
s. f.,
pl. țurcáncețurcancă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȚURCÁNCĂ, țurcance, adj.,
s. f. (Oaie, căciulă) Țurcană. —
Țurcan +
suf. -
că.