țurcan - explicat in DEX

țurcan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȚURCAN, -Ă, țurcani, -e, s. f., adj. 1. S. f. Rasă de oi cu lână lungă, aspră și groasă; oaie care face parte din această rasă. 2. Adj. (Despre lână) Lungă, groasă și aspră; (despre oi) cu lână groasă, lungă și aspră. 3. S. f. Țurcă². – Et. nec.

țurcan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
țurcán¹ adj. m., (berbec) s. m., pl. țurcáni; adj. f., (oaie, căciulă) s. f. țurcánă, pl. țurcáne

țurcan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
țurcán² (persoană) (rar) s. m., pl. țurcáni

țurcan (Dicționaru limbii românești, 1939)
țurcán, -ă adj. (d. țurcă 1). Cu lîna creață, destul de moale și lungă (20 c.m.), cum îs cele maĭ multe oĭ de la noĭ. De oaĭe țurcană: lînă țurcană. V. țigaĭ.

țurcan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
țurcan a. 1. se zice de o varietate de oi cu lâna moale, mătăsoasă și creață: țurcanele sunt cele mai răspândite oi din țară; 2. lâna țurcanelor. [Origină necunoscută].

țurcan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȚURCÁN, -Ă, țurcani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Rasă de oi cu lâna lungă, aspră și groasă; oaie care face parte din această rasă. 2. Adj. (Despre lână) Lungă, groasă și aspră; (despre oi) cu lâna groasă, lungă și aspră; țurcană. 3. S. f. Țurcă². — Et. nec.