țup (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚUP interj. v. țop.țup (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)țup/țup-țúp interj.țup (Dicționaru limbii românești, 1939)țup, interj. care arată zgomotu săririĭ pășind orĭ suindu-te în saŭ pe ceva:
copiiĭ țup în copac, în căruță, pe casă. V.
țop, zdup.țup (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)țup! int. imită sgomotul săririi:
țup! în vapor AL. [Onomatopee].
țup (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȚUP interj. v. țop.