țuiculeană(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ȚUICULEÁNĂ,țuiculene, s. f. Țuiculiță. – Țuică + -uleană.
țuiculeană(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) țuiculeánă (fam.) s. f., g.-d. art. țuiculénei; pl. țuiculéne
țuiculeană(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ȚUICULEÁNĂ,țuiculene, s. f. (Fam.) Țuiculiță. — Țuică + suf. -uleană.