țuică - explicat in DEX

țuică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȚÚICĂ, țuici, s. f. Băutură alcoolică obținută prin fermentarea și distilarea prunelor sau a altor fructe. ◊ Cazan de țuică = alambic. ◊ Expr. (Pop.) Cu țuica în nas = afumat, amețit, beat. ♦ Cantitate de țuică care încape într-un pahar. – Cf. scr. cujka.

țuică (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
țúică (-ci), s. f. – Vinars de prune, băutură tipică a țăranilor rom. Origine necunoscută, dar probabil creație expresivă. Cf. sb., cr. cujka (Cihac, II, 437), care provine din rom., ca și săs. tsuikĕ. – Der. țuicar, s. m. (fabricant de țuică); țuicărie, s. f. (alambic).

țuică (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
ȚUICĂ doi ochi albaștri, ochii lui Dobrin, tapardos, țuicomicină, vitamina ț.

țuică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
țúică s. f., g.-d. art. țúicii; (sorturi, porții) pl. țuici

țuĭcă (Dicționaru limbii românești, 1939)
țúĭcă f., pl. ĭ (sîrb. cujka, probabil un imit. după țîțîitu bețivanilor). Vest. Un fel de rachiŭ de prune, nu prea tare. V. șliboviță.

țuică (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
țuică f. rachiu de prune. [Serb. ȚUIKA].

țuică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȚUÍCĂ, (2) țuici, s. f. 1. Băutură alcoolică obținută prin fermentarea și distilarea prunelor sau altor fructe. Cazan de țuică = alambic. ◊ Expr. (Pop.) Cu țuica-n nas = afumat, amețit, beat. 2. Sort sau cantitate de țuică care încape într-un pahar. — Cf. sb. cujka.