țucsui (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ȚUCSUÍ, țucsuiesc, vb. IV.
Intranz. (Rar) A bea, a chefui. –
Comp. bg. cukam.țucsuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)țucsuì v. fam. a trage la măsea, a bea mult. [Origină necunoscută].