țuțura (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)țuțurá,
țúțur, vb. I (reg.)
1. a trage de păr, de urechi.
2. a fi mândru.
țuțura (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ȚUȚURÁ, țúțur, vb. I.
Tranz. (
Reg.) A trage pe cineva de păr sau de ureche.