țuțuiancă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚUȚUIÁNCĂ, țuțuience, s. f. (
Reg.)
1. Nevasta unui țuțuian.
2. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. [
Pr.:
-țu-ian-] –
Țuțuian +
suf. -că.țuțuiancă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)țuțuiáncă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. țuțuiéncei; pl. țuțuiéncețuțuĭancă (Dicționaru limbii românești, 1939)țuțuĭáncă f., pl.
ĭence. Nevastă saŭ fată de Țuțuĭan. O horă a Țuțuĭenilor.
țuțuiancă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȚUȚUIÁNCĂ, țuțuience, s. f. (
Reg.)
1. Nevasta unui țuțuian.
2. Art. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. [
Pr.: -
țu-ian-] —
Țuțuian +
suf. -
că.