țopârlan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚOPÂRLÁN, țopârlani, s. m. Persoană cu apucături grosolane; om mojic, bădăran, grosolan, țoapă. – Probabil contaminare între
țop și [m]
îrlan.țopârlan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)țopârlán (
pop.)
s. m.,
pl. țopârlánițopârlan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)țopârlan m. mojic:
stai smirna, țopârlane! AL. [V.
țopârcă].
țopârlan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȚOPÂRLÁN, țopârlani, s. m. (
Pop.) Persoană cu apucături grosolane; om mojic, bădăran, grosolan, țoapă. — Contaminare între
țop și [m]
ârlan.