țoliță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ȚOLÍȚĂ,țolițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui țoală. – Țoală + suf. -iță.
țoliță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) țolíță (reg.) s. f., g.-d. art. țolíței; pl. țolíțe
țoliță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ȚOLÍȚĂ,țolițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui țoală. — Țoală + suf. -iță.