țolet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚOLÉT, țoleturi, s. n. (Rar; colectiv) Mulțime de haine, de țoale. –
Țoală +
suf. -et.țolet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)țolét (
pop.)
s. n.,
pl. țoléturițolet (Dicționaru limbii românești, 1939)țolét n., pl.
urĭ și
e (d.
țol). Țoale multe, (haĭne, borfe [!] ș. a.):
niscaĭ bucate, țoleturĭ saŭ alte lucrurĭ (Neam. Rom. Pop. II, 329).
țolet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȚOLÉT, țoleturi, s. n. (
Pop.; cu sens colectiv) Mulțime de haine, de țoale. —
Țoală +
suf. -
et.