țivlic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚIVLÍC interj. (
Pop.) Cuvânt care imită zgomotul produs de un zăvor sau de o clanță trase brusc și cu putere. – Onomatopee.
țivlic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)țivlíc (
reg.)
(ți-vlic) interj.țivlic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȚIVLÍC interj. (
Reg.) Cuvânt care imită zgomotul produs de un zăvor sau de o clanță trasă brusc și cu putere. — Onomatopee.