țivli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚIVLÍ, țivlesc, vb. IV.
Intranz. (
Reg.) A țipa, a striga, a zbiera. – Din
sl. cviliti.țivli (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)țivlí,
țivlésc, vb. IV (pop.)
1. a bodogăni, a protesta.
2. (reg.) a momi păsări cu fluierături.
țivli (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)țivlí (-lésc, -ít), vb. – A țipa, a țiui, a piui. –
Var. țîvli, țifli. Sl. cviliti „a plînge” (Tiktin). –
Der. țivluitoare, s. f. (țipătoare, țiuitoare, fluier);
țuvloaie (
var. țifloaie, țifoaie),
s. f. (țipătoare; flaut, fluier;
adv., se zice despre burta umflată), ultimul sens probabil prin analogie cu aspectul obrajilor umflați la cîntatul cu țuvloaia;
țifloia, vb. refl. (a se umfla cu mîncare).
țivli (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)țivlí (a ~) (
reg.)
(ți-vli) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. țivlésc, imperf. 3
sg. țivleá; conj. prez. 3
să țivleáscățivli (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȚIVLÍ, țivlesc, vb. IV.
Intranz. (
Reg.) A tipa, a striga, a zbiera. — Din
sl. cviliti.țivlì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)țivlì v. Mold. a momi păsări cu fluierături. [Cf. slav. ȚVILITI, a plânge].