țivil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚIVÍL, -Ă adj. v. civil.țivil (Dicționar de neologisme, 1986)ȚIVÍL, -Ă adj., s.m. și f. v.
civil.
țivil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)țivil a. și m.
pop. civil:
soldat care cere unui țivil CAR. [Nemț. ZIVIL].
țivil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȚIVÍL, -Ă adj. v. civil.