țiteră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚÍTERĂ, țitere, s. f. Instrument muzical compus dintr-o cutie de rezonanță cu coarde de metal, puse în vibrație prin atingere cu o lamă (ori cu un inel) de os sau de metal. – Din
germ. Zither.țiteră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)țíteră s. f.,
g.-d. art. țíterei; pl. țíterețiteră (Dicționaru limbii românești, 1939)*țíteră, V.
citeră.țiteră (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)țiteră f. instrument de muzică cu coarde de pișcat. [Nemț. ZITHER (v.
lăută)].
țiteră (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȚÍTERĂ țitere, s. f. Instrument muzical compus dintr-o cutie de rezonanță cu coarde de metal, puse în vibrație prin atingere cu o lamă (ori cu un inel) de os sau de
metal. — Din
germ. Zither.