țipenie - explicat in DEX

țipenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȚIPÉNIE s. f. (În construcții negative) Ființă omenească, om; ființă, vietate. – Țipa¹ + suf. -enie.

țipenie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
țipénie (în expr.) (-ni-e) s. f.

țipenie (Dicționaru limbii românești, 1939)
țipénie f. (d. a țipa, adică „a striga, a vorbi”). Fam. Nu era pe acolo nicĭ țipenie de om, era o absolută pustietate.

țipenie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
țipenie f. Mold. ființă: țipenie de om nu cutează să mai treacă CR. [Origină necunoscută].

țipenie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȚIPÉNIE s. f. (în construcții negative) Ființă omenească, om; ființă, vietate. — Țipa¹ + suf. -enie.