țipătoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)țipătoáre (fluier) (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. țipătórii; pl. țipătórițipătoare (Dicționaru limbii românești, 1939)țipătoáre f., pl.
orĭ. Șuĭerătoare de imitat țipetu [!] păsărilor la vînat.