ținutal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚINUTÁL, -Ă, ținutali, -e, adj. (
înv.) Privitor la ținut (
II), de ținut. –
Ținut +
suf. -al.ținutal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ținutál (
înv.)
adj. m.,
pl. ținutáli; f. ținutálă, pl. ținutáleținutal (Dicționaru limbii românești, 1939)*ținutál, -ă adj. De ținut, de județ, județenesc.
ținutal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ținutal f. Mold. județean:
autoritate ținutală AL.
ținutal (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȚINUTÁL, -Ă, ținutali, -e, adj. (
înv.) Privitor la ținut (
II), care aparține unui ținut. —
Ținut +
suf. -
al.