ținutaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚINUTÁȘ, -Ă, ținutași, -e, s. m. și
f. (
Înv.) Persoană care locuia într-un anumit ținut (
II 1). –
Ținut +
suf. -aș.ținutaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ținutáș (
înv.)
s. m.,
pl. ținutáșiținutaș (Dicționaru limbii românești, 1939)ținutáș m. (d.
ținut). Locuitor dintr´un ținut.
ținutaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ținutaș a. și m. Mold. locuitor de ținut:
prefect de ținutași necunoscut AL.
ținutaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȚINUTÁȘ, -Ă, ținutași, -e, s. m. și
f. (
înv.) Persoană care locuia într-un anumit ținut (
II 1). —
Ținut +
suf. -
aș.