țintire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ȚINTÍRE,țintiri, s. f. Acțiunea de a ținti și rezultatul ei. – V. ținti.
țintire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) țintíre s. f., g.-d. art. țintírii; pl. țintíri
țintire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ȚINTÍRE,țintiri, s. f. Acțiunea de a ținti și rezultatul ei. — V. ținti.