țintelat(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ȚINTELÁT, -Ă,țintelați, -te, adj. (Reg.) Țintat (1). – Din țintă.
țintelat(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) țintelát (reg.) adj. m., pl. ținteláți; f. țintelátă, pl. ținteláte
țintelat(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ȚINTELÁT, -Ă,țintelați, -te, adj. (Reg.) Țintat (1). — Din țintă.