țintaș - explicat in DEX

țintaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȚINTÁȘ, țintași, s. m. Persoană care țintește și trage (bine) cu arcul sau cu pușca; ochitor, trăgător, trăgaci. – Țintă + suf. -aș.

țintaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
țintáș s. m., pl. țintáși

țintaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȚINTÁȘ, țintași, s. m. Persoană care țintește și trage (bine) cu arcul sau cu pușca; ochitor, trăgător, trăgaci. — Țintă + suf. -aș.