ținghilinghi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚINGHILÍNGHI interj. Zgomot care imită sunetul clopoțeilor și al zurgălăilor. – Onomatopee.
ținghilinghi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!ținghilínghi (-ghi-lin-ghi)/țing-líng (
pop.)
interj.ținghilinghi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȚINGHILÍNGHI interj. (
Pop.) Zgomot care imită sunetul clopoțeilor și al zurgălăilor. [
Var.:
țing-líng interj.] — Onomatopee.