țilindru(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ȚILÍNDRU, (1) țilindre, s. n., (2) țilindri, s. m. (Pop.) 1. S. n. Cilindru, joben. 2. S. m. Sticlă de lampă. – Din germ. Zilinder.
țilindru(Dicționarul etimologic român, 1958-1966) țilíndru (-re), s. n. – 1. Cilindru. – 2. Joben. Germ. Zilinder. Este dubletul lui cilindru, s. n., din it. cilindro, fr. cylindre.
țilindru(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) țilíndru1 (sticlă de lampă) (pop.) s. m., art. țilíndrul; pl. țilíndri, art. țilíndrii
țilindru(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) țilíndru2 (joben) v. cilíndru2
țilindru(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ȚILÍNDRU1,țilindri, s. m. (Pop.) Sticlă de lampă. — Din germ. Zilinder.
țilindru(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ȚILÍNDRU2 s. n. v. cilindru.