țignal - explicat in DEX

țignal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȚIGNÁL s. n. v. semnal.

țignal (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
țignál (-le), s. n. – Fluierătură, mai ales a gardienilor. Fr. signal, germ. Signal, asimilate rădăcinii expresive țic-, cf. țiclete.

țignal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
țignál (pop., fam.) s. n., pl. țignále

țignal (Dicționaru limbii românești, 1939)
țignál n., pl. e (rus. signál, d. fr. signal, semnal. P. ț, cp. cu țarcă, țarțam). Pop. Semnal dat din șuĭerătoare, cum obișnuĭesc gardieniĭ de stradă. Șuĭerătoare cu care se dă semnale.

țignal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
țignal n. V. signal.

țignal (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȚIGNÁL s. n. v. semnal.