țiglar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚIGLÁR, țiglari, s. m. Persoană care face țigle
1 sau care acoperă clădirile cu țiglă
1. –
Țiglă +
suf. -ar.țiglar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)țiglár (ți-glar) s. m.,
pl. țiglárițiglar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȚIGLÁR, țiglari, s. m. Persoană care face țigle
1 sau care acoperă clădirile cu țiglă
1. —
Țiglă1 +
suf. -
ar.