țiglărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚIGLĂRÍE, țiglării, s. f. Loc unde se fac sau se vând țigle
1. –
Țiglă +
suf. -ărie.țiglărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)țiglăríe (ți-glă-) s. f.,
art. țiglăría, g.-d. art. țiglăríei; pl. țiglăríi, art. țiglăríilețiglărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȚIGLĂRÍE, țiglării, s. f. Loc unde se fac sau se vând țigle
1. —
Țiglă1 +
suf. -
ărie.