țigaretă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚIGARÉTĂ, țigarete, s. f. 1. Țigară.
2. Tub mic de chihlimbar, de os, de lemn etc. (îngustat la unul dintre capete), în care se introduce țigara pentru a o fuma; țigaret. – Din
germ. Zigarette.țigaretă (Dicționar de neologisme, 1986)ȚIGARÉTĂ s.f. Țigară. / < germ.
Zigarette, cf. fr.
cigarette].
țigaretă (Marele dicționar de neologisme, 2000)ȚIGARÉTĂ s. f. 1. țigară. 2. tub mic de chihlimbar, de os etc. în care se introduce țigara spre a fi fumată; țigaret. (< germ.
Zigarette)
țigaretă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)țigarétă (țigară)
s. f.,
g.-d. art. țigarétei; pl. țigarétețigaretă (Dicționaru limbii românești, 1939)țigarétă f., pl.
e (fr.
cigarette, țigară mică). Mic tub de lemn orĭ de chihlimbar în care se pune țigara și pin [!] care tragĭ fumu ca să nu fie țigara prea aproape de buze.
țigaretă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)țigaretă f. țevișoară de chihlibar la capătul căreia se îmbucă țigara (= fr.
cigarette).
țigaretă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȚIGARÉTĂ, țigarete, s. f. 1. Țigară.
2. Tub mic de chihlimbar, de os, de lemn etc. (îngustat la imul dintre capete), în care se introduce țigara pentru a o fuma; țigaret. — Din
germ. Zigarette.