țigaie - explicat in DEX

țigaie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȚIGÁIE, țigăi, adj. (Despre lână) Scurtă și creață, moale, mătăsoasă; (despre oi) cu lână scurtă, creață și mătăsoasă. ♦ (Substantivat) Rasă de oi autohtonă, crescută pentru producția de lână semifină, de carne și lapte; oaie din această rasă. – Et. nec.

țigaie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
țigáie adj. f., s. f., pl. țigắi

țigaie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
țigaie f. oaie cu lâna moale, mătăsoasă și creață: sunt țigăi negre, albe, roșii. [Cf. nemț. Ziege, capră].

țigaie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȚIGÁIE, țigăi, adj. f. (Despre lână) Scurtă și creață, moale, mătăsoasă; (despre oi) cu lână scurtă, creață și mătăsoasă. ♦ (Substantivat) Rasă de oi autohtonă, crescută pentru producția de lână semifînă, de came și lapte; oaie din această rasă. — Et. nec.