țigărar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚIGĂRÁR, țigărari, s. m. Insectă din ordinul coleopterelor, de culoare albastră-verzuie cu reflexe aurii, care își depune ouăle pe frunzele anumitor plante pe care le răsucește în formă de țigară de foi (
Byctiscus betulae). –
Țigară +
suf. -ar.țigărar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)țigărár s. m.,
pl. țigărárițigărar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȚIGĂRÁR, țigărari, s. m. Insectă din ordinul coleopterelor, de culoare albastră- verzuie cu reflexe aurii, care își depune ouăle pe frunzele anumitor plante pe care le răsucește în formă de țigară de foi (
Byctiscus betulae). —
Țigară +
suf. -
ar.