țigănos - explicat in DEX

țigănos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȚIGĂNÓS, -OÁSĂ, țigănoși, -oase, adj. 1. Negricios, oacheș. 2. Fig. (Fam.) Care are maniere urâte; care se tocmește mult; calic, zgârcit. – Țigan + suf. -os.

țigănos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
țigănós adj. m., pl. țigănóși; f. țigănoásă, pl. țigănoáse

țigănos (Dicționaru limbii românești, 1939)
țigănós, -oásă adj. Plin de țigănie (de zgîrcenie, de hoție ș. a.).

țigănos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
țigănos a. foarte sgârcit: era așa de țigănos de-și mânca de sub unghii ISP.

țigănos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȚIGĂNÓS, -OÁSĂ, țigănoși, -oase, adj. 1. Negricios, oacheș. 2. Fig. (Fam.) Care are maniere urâte; care se tocmește mult; calic, zgârcit. — Țigan + suf. -os.