țigănie - explicat in DEX

țigănie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȚIGĂNÍE, țigănii, s. f. 1. Totalitatea țiganilor care locuiesc la un loc; țigănime; p. ext. cartier într-o localitate în care locuiesc țigani. 2. Fig. Faptă, manieră condamnabilă. 3. Fig. Gălăgie, hărmălaie, scandal. – Țigan + suf. -ie.

țigănie (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
țigănie, țigănii s. f. 1. cartier cu populație majoritar țigănească 2. faptă condamnabilă / reprobabilă 3. gălăgie, hărmălaie; scandal

țigănie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
țigăníe s. f., art. țigănía, g.-d. art. țigăníei; (așezări, fapte) pl. țigăníi, art. țigăníile

țigănie (Dicționaru limbii românești, 1939)
țigăníe f. Cartier de Țiganĭ. Fig. Caracter de Țigan, de om ordinar, zgîrcit, murdar, care fură și jură, înjură și neguțează mult pentru un lucru orĭ-cît de ĭeftin ar fi.

țigănie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȚIGĂNÍE, (2, 3) țigănii, s. f. 1. Totalitatea țiganilor care trăiesc în aceeași colectivitate; mulțime de țigani, țigănime. 2. P. ext. Așezare, parte a unei localități locuită de țigani. 3. Fig. Faptă, comportare urâtă; târguială excesivă. ♦ Gălăgie, hărmălaie, scandal. – Țigan + suf. -ie.

țigănie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
țigănie f. 1. cartierul țiganilor; 2. firea țiganilor; 3. fig. sgârcenie cumplită.